E o seara tarzie cand cei doi se intalnesc.Ursuletul cu fetita Uri.Canapeaua e umeda si covorul plin cu cioburi.Cu parul despletit si cu bratele incrutisate Uri ii vorbeste ursuletului despre ura si dispret.Cu ochii cufundati in lacrimi rosteste tot ce-si mai aminteste din vorbele prietenelor ei.Ursuletul tace.O priveste ca si cum ar vrea sa simta ce e in sufletelul ei.Uri continuua:"si stii ursuletule atunci au spus ca hainele mele sunt urate, ca papuceii sunt juliti si prajitura mea nu e la fel de buna ca a lor.De ce ele nu ma iubesc?de ce numai ele au atatea lucruri frumoase?de ce ursuletule?"Uri parca asteapta ca ursuletul sa-i vorbeasca.Il mangaie usor pe blanita si ii aranjeaza fundita.Apoi aduna cu grija cioburile si sterge cu batistuta canapeaua(ursuletul ramanand in bratele ei).Se aseaza dinnou ii canta un cantecel, apoi zambeste.Dupa o pauza indelungata Uri adoarme, iar ursuletul o priveste la fel de atent.
